Cartea satului Tartaul

N-as putea sa va spun nici acum prin ce asociere logica ciudata mi-a venit in minte ideea acestui articol. Acum citeva zile eram intr-un maxi-taxi (sau rutiera, cum ii spunem noi) in Chisinau. Ma duceam la Gara de Sud. La radio se difuza o emisiune cu urmatorul spil: omul de la tara suna ca sa vorbeasca in direct cu o ruda plecata in Italia, aceasta ruda fiind contactata telefonic de echipa redactionala. Dupa ce vorbeau cele doua rude, cel care suna era intrebat care era suma maxima de euro pe care o poate cistiga la acel concurs. (Deja era concurs! Iar cel care suna se inscria automat in joc!!) I se ofereau trei variante. Omul de la tara, firesc, o numea pe cea mai mare si astfel devenea fericitul posesor a 50 de euro. Realizatorul emisiunii ii multumea, Western Union ii multumea, toata lumea ii multumea ca a sunat si a cistigat.

Recunoasteti ca ideea emisiunii e cel putin ingenioasa, dat fiind faptul ca numarul celor plecati peste hotare este de ordinul sutelor de mii. Prin urmare, acea emisiune radiofonica avea asigurat din start un punct ochit. Efectul statistic al acestui recent entertainement nu e greu de estimat. Cred ca fiecare cetatean al Republicii Moldova are cel putin doua rude plecate in Italia sau altundeva.

Am citit acum citeva saptamini intr-o carte, la fel de ciudata ca acea emisiune, ca din satul Tartaul au plecat la munca peste hotare 275 de familii. Cartea se numeste Tartaul – Istoria satului si poarta semnatura lui Andrei Tabureanu. Cred ca e prima monografie de acest fel care sa atesteze un fenomen social care a luat proportii gigantesti in ultimii zece ani. Si, de fapt, despre aceasta carte vreau sa vorbesc aici.

Autorul cartii, Andrei Tabureanu, pina acum 10 ani, nu a avut un destin prea spectaculos. A facut studii de istorie la Universitatea de Stat, s-a intors in sat si pina prin 1965 a fost directorul scolii locale. Dupa care a devenit si el, ca 90% din populatia RSSM, secretar de partid. Eu nu ma nascusem pe atunci dar mi-au povestit oamenii din sat ca in aceasta calitate Andrei Tabureanu a culcat la pamint toate troitele din sat.

O fi asa, n-o fi asa, nu stiu, insa cu aceasta poveste destinul lui Andrei Tabureanu dupa 1990 devine spectaculos. Adica numai asa imi explic faptul ca a pornit din poarta in poarta, colectind piese de tesatorie vechi, instrumentar agricol interbelic, exemplare numismatice ante- si interbelice, arme nefunctionale – vestigii ale celor doua razboaie, detalii de interioare casnice. Razboaiele de tesut incomplete erau date jos din podurile caselor vechi, instrumentarul agricol scos de la naftalina de prin cotloane si chiliere, armele erau dezgropate de prin gradini, astfel punindu-se pe picioare Muzeul de Istorie a Satului. Pe linga toate acestea, piesa de rezistenta, intr-un hol semiobscur, poate fi admirat un ditamai fragmentul de mandibula de animal preistoric. Sub ea scrie ca-i de brontozaur. Tot ce stiu eu e ca are vreo patru-cinci masele cit doi pumni lipiti unul de altul si ca cel care a adus-o o gasise intr-unul din peretii cuptorului in care cocea piinea. Alte citeva piese de rezistenta ale Muzeului sint icoanele vechi din secolul XVI. “Icoanele sint pline de viata, icoane cu sfinti cu fete rumene, cu miini rotunde, cu gama de culori bine gradata, vadesc o influenta puternica a scolii de pictura italiene. Icoanele au inscriptiile slavonesti (sec. XVI, XVII), cele din secolul XVIII – in româneste. Numele pictorilor nu sint cunoscute. Si chiar de n-au fost pictate de italieni pictorii au facut scoala italiana. Este cunoscut numele unui pictor – Ioan Damaschin” (citat din Eparhaliniie vedomosti, nr. 9, 1806).

Dupa ce a terminat muzeul, Andrei Tabureanu a pornit din nou din poarta in poarta sa adune bani pentru o noua biserica. Cea veche arsese. Acum biserica e aproape gata, are logistica, are personal, are pina si o biblioteca de literatura religioasa alcatuita in colaborare o organizatie nonguvernamentala bucuresteana – Institutul “Fratii Golescu”. A terminat cu biserica si a trecut la redactarea unei monografii a satului.

Tot ce a avut vreodata legatura cu sintagma “tartaul” e trecut in aceasta carte drept informatie importanta, valorificabila stiintific. De la “asezarea geografica si clima”, de la explicitarea, e adevarat, usor diletanta a toponimelor, de la listele de porci/ oi/ vite si pina la problema deportarilor, a bastimentelor publice din sat, a riturilor si miturilor locale, totul e asezat, catalogat, consemnat. Sint reproduse acolo procese verbale, “spisokuri”, statistici apicole, “upravlenii”, demiteri, electorate locale, articole despre sat, marturii orale despre deportari sau invatamint in perioada deportarilor, un pachet de-a dreptul impresionant de texte folclorice (“urete”, “cintece populare vechi”, “legende”, “descintece”).

Cartea are si partea ei de senzational: “(…) iata ce povesteste Vera Porneala (Tabureanu), invatatoare emerita, acum pensionara: (…) Imi aduc aminte ca anul scolar 1944-1945 s-a inceput fara programe si manuale scolare. (…) In perioada de iarna sectia raionala de invatamint Baimaclia a decis sa ma trimita in satul vecin Ilascova (azi disparut) pentru a organiza acolo instruirea copiilor intr-o casa taraneasca. (…) Intr-o dimineata, imi amintesc si acum cu durere in suflet, cind am intrat intr-o familie de aici, unde erau doi copii de scoala, am dat peste un tablou zguduitor. Copiii erau plini de singe pe fata si pe miini. Stapinii casei, nemaiavind cu ce se hrani, au taiat ultima lor vita – vaca, pentru a-si salva copilasii. Ce se intimplase? Singele scurs de la vaca taiata a fost strins intr-un lighean, care, racindu-se, s-a inchegat, iar fiind adus in casa, copii, cu minutele tremurinde, il duceau acum la gura si-l mincau”. Incepuse foametea.

Adusa in contemporaneitate, Istoria satului… devine din ce in ce mai frugala. Citeva liste de personalitati incluse, evenimente culturale omise, puncte de agrement (pe unul din panourile “Colibei” din padure se poate vedea autograful lui Cimpoi) descrise la repezeala, formeaza substanta capitolului Tartaulul de azi.

Dar de fapt ce este aceasta carte? Nu este un tratat istoric, nu este un studiu antropologic sau sociologic, nu este nici un breviar lingvistic, nici macar o monografie dusa pina la capat. Este, de fapt, o ingenioasa poveste, marca multi-kulti, spusa de un om pentru consatenii lor, despre ei. Este un fel de think locally, fuck globally induiosator care abia el insusi poate sta drept instrument tratatelor susamintite. Pina una-alta, mie si celor din satul Tartaul ne creste pipota in noi cind citim intre copertele acestei pseudoistorii despre bunicii si mai vechile noastre rude, tot o forma ciudata (subzistenta?) de evolutie culturala in stilul emisiunii radio de care v-am povestit la inceputul acestui articol, care, nici el, nu este chiar un articol.  – Autor: Igor Mocanu

Andrei Tabureanu, Tartaul – Istoria satului, Editura Labirint, Chisinau, 2007, 152 p.

Cronica publicata în revista „Contrafort”, nr. 8 (154) / august 2007

Muzeul de Istorie, Etnografie și Studierea Ținutului din Tartaul

Muzeul de Istorie şi Etnografie din satul Tartaul (raionul Cantemir) a fost fondat în anul 1989. Din anul 2008, Muzeul de Istorie şi Etnografie activează într-un local nou renovat din s. Tartaul.

Muzeul prezintă publicului informaţii despre viaţa materială şi spirituală а locuitorilor din satul Tartaul. Sunt expuse carți vechi, fotografii; materiale de arhiva. Un loc distinct o constituie colecţia etnografică, care însumează elemente din portul popular, industrie textilă casnică, artă decorativă şi obiecte de uz gospodăresc.

Muzeul dispune de circa 1496 de exponate: documente istorice - 400, obiecte numismatice - 351, obiecte tehnice - 260, fotografii - 173, obiecte etnografice - 166 şi alte materiale ce ţin de studierea ţinutului natal.

Din obiectele muzeului 123 de piese au fost computerizate. Muzeul de istorie şi etnografie expune vestigii ale trecutului şi dă mărturie despre traiul, munca şi viaţa culturală a băstinaşilor.

Muzeul etnografic participă activ la concursurile republicane al muzeelor cu tematică militară şi militar - patriotică.

În fotografie este domnul Andrei Tabureanu, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie din s. Tartaul.

O vizită de studiu memorabilă în bibliotecile publice locale Bravicea, Meleșeni, Țibirica și BPR Calarași

Grație Programului Novateca în data de 19 octombrie 23 de bibliotecari din raionul Cantemir au beneficiat de o Bursă de călătorie și au vizitat bibliotecile publice din raionul Călărași.

Grupul a fost însoțit de directoarea BPR Cantemir Dna Nechit Aurelia, Coordonatorul Regional Sud Novateca Dnul Oleg Potîngă și cei doi formatori Coltuc Nadejda și Leasnicova Elena.

Bibliotecarele din r.Călărași ne-au familiarizat cu istoriile de succes, obținute de biblioteci, cu Serviciile Noi deBibliotecă implementate, au prezentat informație cu privire la activitatea instituțiilor, cu succesele obținute datorită susținerii APL, parteneriatelor, ONG-urilor, ACSA etc.

Aducem sincere mulțumiri Dnei directoare BPR Călărași Galina Agafita, șef. BP Bravicea Dnei Angela Zatic, șef. BP Meleșeni Dnei Vera Nastas, bibliotecarilor BP Țibirica Centru Resurse ADlor Raisa Bordei și Bordei Aurelia pentru primirea călduroasă și informațiile utile.

Bibliotecarele din raionul Cantemir au rămas plăcut surprinse de această vizită datorită faptului că au preluat diverse servicii noi pe care le vor implementa in bibliotecile din localitățile lor.

O vizită la Muzeul de Istorie, Etnografie și Studierea Ținutului din satul Tartaul (foto)

In satul Tartaul exista un loc unde poti sa vezi obiecte pe care le stii din poze sau ai auzit, probabil, din intamplare. Este vorba despre Muzeul de Istorie si Etnografie din Tartaul.

Vestigiile trecutului, marturiile despre traiul, activitatea de munca, viata culturala si spirituala a tartaulenilor sunt pastrate cu multa atentie si dragoste in Muzeul de Istorie si Etnografie din Tartaul, deschis la 9 mai 1989, in incinta scolii medii Tartaul.

Timp de doi ani, cu ajutorul colectivului de pedagogi in frunte cu directorul de atunci al scolii Victor Covaliov, sustinut de Ion Selaru, directorul sovhozului-fabrica din localitate si intreaga conducere de varf a gospodariei, au colectat rand pe rand exponatele, cu care se poate reconstitui acum, cel putin partial, istoria satului.

O contributie deosebita si-a adus-o la infiintarea muzeului locuitorii satului: Olimpia Popescu, Ana Raduc, Arminia Cutasevici, Ion Chirica, Petrea Paduret, Vasile Antofi si multi altii, care au daruit muzeului obiecte si materiale pretioase. De asemenea, in munca de colectare a exponatelor s-au inclus un mare grup de elevi entuziasti. Printre acestia: Petru Manica, Vitalie Lupascu, Serghei Chirsanov, Constantin Banzaru, Ion Usturoi, Iurie Mocanu si altii.

In prezent, locatia Muzeului se afla in centrul satului. In continuare, prezentam cateva exponate ale muzeului din Tartaul: putinei (de batut unt), vase de lut, furca de picior pentru tors, cantar vechi, razboi de tesut, pieptene folosit la invelitul caselor cu stuf si paie, unelte de tors si de depanat, unelte de prelucare a canepei, piua, masa rotunda veche, colectia numismatica a muzeului, vesela de ceramica veche si multe alte obiecte.

Daca sunteti in Tartaul puteti sa faceti o vizita la Muzeu si sa aflati istoria acestui tinut. Mai multe detalii despre programul de vizitare a Muzeului din Tartaul găsiti pe pagina de facebook a institutiei.

Galerie foto:

Istoria localității Tartaul din raionul Cantemir

Satul - univers al valorilor supreme, 

tezaurizate in conştiinţa neamului."

Satul Tartaul este o localitate-centru de comuna in raionul Cantemir, Republica Moldova.

In Dictionarul statistic al Basarabiei din anul 1925 satul Tartaul figureaza cu denumirea Tartaul de Larga si se spune ca este intemeiat de tatari in anul 1723 pe regiune de colina cu dealurile Mihailoaia,Tartaul si Nucilor. Este cunoscut faptul ca teritoriul dintre raurile Ialpug si Prut era populat de romani chiar si In timpul dominatiei turcesti din secolele XV-XVIII. In aceasta perioada existau localitatile Andrusul, Branza, Gotesti, Tiganca si altele, cunoscute inca din secolele XV.

Tatarii din Bugeac sporesc mai cu seama in secolele XV-XVII. Se stie ca la inceput acestia populau stepele din preaja Marii Caspice, insa fiind stramtorati de alte triburi turcice s-au retras spre vest si s-au asezat in Crimeea si stepa Bugeacului. Iata ce scrie Dimitrie Cantemir in lucrarea sa ,,Descrierea Moldovei,, : ,,Bugeacul s-a dat ca loc de asezare tatarilor nohaici, dintre care unii se numesc tatari din Bugeac, ceilalti – tatari din Belgorod. Caci pe la anul 1568 la porunca lui Selim al II-lea,cand hanul tatarilor incearca sa lege Donul cu Volga, mai mult de 30 000 tatari nohaici s-au dus in Crimeea impreuna cu toti ai lor. Dar fiind aceasta prea mica pentru a-i cuprinde pe toti, li s-au dat alte locuri de asezare in campia Bugeacului.

Pentru a afla raspuns la intrebarea de ce satul s-a numit mult timp Tartaul de Larga e bine sa sti, ca dupa pacea de la Karlovitz (22 ianuarie 1699) tatarii ocupau teritoriul dintre Prut, Nistru, Marea Neagra, Dunarea si Valul lui Traian de sus.Tatarii din Bugeac erau grupati in cateva hoarde: Edison, Orac-oglu, Orumbet-oglu si altele, fiecare ocupand teritorii si localitati aparte. Cea mai numeroasa din aceste hoarde era cea a lui Orumbet-oglu si ea ocupa partea de vest a Bugeacului. (actualele raioane sudice Vulcanesti, Cahul, CiadIr-Lunga, Comrat, Cantemir, Leova). Hoarda era compusa din cateva triburi. In partea de sud-est a satului se pastreaza si azi o rapa cu numele ,,Tatarasca,, – o lasatura relativ adanca sub padure, aici au fost gasite lulele, ciubucuri,bdiverse monede, tinand de aceasta perioada. Denumirea rapii si obiectele gasite, alte marturii istorice confirma faptul ca aici a fost dislocat unul din triburile hoardei Orumbet-oglu.

Toponimul Tartaul ne aminteste numele unui trib Caracalp-tartruulI. Un asemenea trib e posibil sa fi existat si la tatarii din Basarabia, fiind dislocat aici sub padure.Toponimul de azi Tartaul, reprezinta, probabil, varianta tatarasca a numelui de trib sau vreo modificare. Exista si o alta varianta a proveniente acestui toponim, anume ca ar constitui o imbinare a cuvintelor turcice ,,tart,, si ,,aul,, – tart-aul (sat de padure), care e de asemenea verosimila.

Se presupune ca mai apoi calatorii, care au gasit aici conditii de trai necesare si, poate, speranta de aparare din partea tribului, s-au statornicit. Dar a putut fi si invers, ca tatarii sa fi oprit in apropierea lor pe trecatori, luand de la ei o parte din vanat, peste, carne si silindu-i sa se aseze aici cu traiul spre a-i asigura in continuare cu produse pentru hrana. astfel, a luat nastere catunul (aulul) cu denumirea TartauulI, care mai tarziu modificandu-se, a devenit toponimul Tartaul.

Documentele de arhiva atesta incepand cu anul 1723 si pana in 1925 denuirea de ,,Tartaul de Larga,,.Si e firesc, deoarece satul este asezat pe ambele maluri ale raului Larga, ce izvoraste din adancul vaii Larga si se varsa in raul Prut. Raul Larga a ramas cunoscut in istorie mai ales prin batalia cu turcii de la 7 iulie 1770, in care au invins armatele rusesti, conduse de P.Rumeantev. Dupa retragerea tatarilor localnicii si-au continuat ocupatiile in conformitate cu modul lor de trai, cu traditiile stramosesti: prelucrarea pamantului, pescuitul, oieritul, vanatoarea, cresterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban,crescator de oi), Pascaru (o care se Indeletniceste cu pescuitul), Chirica (de la chirigiu), Petreanu (deci,din neamul petrarilor).

Primele asezari, primele case, precum e si firesc, au aparut pe malul raului Larga. La inceput se presupune ca a aparut mahalaua Raducenilor. Pana mai nu demult s-au pastrat casele mici si numele vechilor locuitori: Vasile Raduc, Vasile Petreanu, Nicolae Postaru, Nicolae Cozma, Toader Chirica, Marioara Iordache, Donica Petreanu, Toader Livizoru, Anastasia Sarateanu.

Casele erau construite din piloni de lemn impletiti cu nuiele, umplute apoi cu ceamur si lipite cu lut. Acoperisul caselor era din stuf, papura sau paie, de secara. Mobila aproape ca lipsea cu totul,ea se compunea din patul de nuiele, apoi din scandura,o laita dintr-o scandura lata – pentru primirea oaspetilor, masa si alte cateva obiecte simple. Cea ai frecventa Intrebuintata lampa era opaitul, un vas de ceramica, in care se punea grasime si un muc de petica, care dadea o lumina palida. Pe langa obiectele necesare deservirii casnice fiecare familie mai avea obiecte de prelucrare a lanii (daracul, pieptenii de lana), obiecte de prelucrare a canepei (melitoiul, ragila si stativele pentru tesut). Acestea din urma erau necesare deoarece imbracamintea, asternutul se confectionau in conditii casnice.

In anul 1770 a avut prima biserica. Primii gospodari din satul Tartaul si-au facut primele case pe malul raului Larga, printre ei au fost familiile: Raduc, Petreanu, Postaru, Cozma, Chirica, Iordachi, Rivizoru, Sarateanu s.a. Hotarele satului se marginesc satele Lingura, Hartoape, Ciobalaccia si Baimaclia. Biserica din satul Tartaul a inceput constructia in anul 1997, si poarta hramul Sf. Marelui Mucenic Dumitru, Parohul Bisericii – Roman Tudor. Hramul satului este sarbatorit la 8 noiembrie de sarbatoarea Sf. Dumitru. Satul Tartaul ocupa o suprafata de 883,01 ha, din care terenuri cu destinatie agricola 442,54 ha, 6,25 ha – terenuri destinate pentru constructia cladirilor de menire socio-culturale, doua cimitire, terenurile fondului silvic constituie – 0,63 ha, terenurile fondului apelor -5,50 ha. La nivel administrativ el dispune de un gimnaziu, o gradinita, un muzeu si o biserica.

Asezarea geografica si clima

Satul Tartaul se afla in zona de sud a Basarabiei si este situat la 14 km spre est de central rational Cantemir si la aceeasi departare de calea ferata (gara Prut). Relieful locului este deluros, se compune din cateva coline si o vale-ses, pe care isi duce linistit apele rauletului Larga, izvorand din adancul vaii Larga, numele careia il poarta, traversand satele Carpesti, Tartaul, Flocoasa, Constantineauca, intrand apoi in valea Prutului si varsandu-se in acesta.

Timp de peste 200 ani (din 1723 pana in 1925) satul s-a numit oficial Tartaul de Larga, probabil, pornindu-se de la denumirea acestui rau. In partea de nord-est a satului se sfla un lant de dealuri si padurea Caraculacului – o prelungire a padurii Tigheciului, unde se afla cel mai inalt punct de pe Campia Moldovei de Sud cu inaltimea de 200 metri de asupra nivelului marii. Chiar in preajma satului padurea Caraculacului se uneste cu cea a Baimacliei la o inaltime de 160 de metri de asupra nivelului marii. Locuitorii bastinasi le mai spun acestor doua culmi de deal ,,picior de munte,, . Tot la est de sat, in marginea lui, se intinde padurea Mihailoaei, apoi dealul Nisipariei, dealul Ghelgiugului cu padurea Ghelgiugului, unde isi iau inceputul rapa Galioaei si rapa Ciubucliei. La nord apare un parau cu izvorul in satul Craciun din vecinatate. Natura in Campia de Sud a Moldovei, unde e situate si satul Tartaul, este bogata si destul de variata, benefica pentru dezvoltarea agriculturii. De aceea locuitorii satului prefera in special muncile de camp, si-au inconjurat satul cu lanuri bogate, cu vii si livezi, specializandu-se mai ales in viticultura si vinificatie. Solul fertil, bogat in humus, clima blind-temperata, calda vara le permit, in anii buni, sa obtina recolte frumoase de cereale, struguri, fructe, legume.

Insa relieful satului este neuniform, campiile alterand cu dealuri inalte. Datorita valorificarii intensive a terenurilor vegetatia naturala a ramas limitata, ocupa in prezent suprafete mici, desi se deosebeste prin diversitatea speciilor,si se poate intalni doar pe malurile rapelor, marginea drumului, prin perdelele de protectie. Pe teritoriul satului Tartaul circulatia atmosferica a aerului se caracterizeaza prin patrunderea maselor de aer cald dinspre vest, iar uneori vara – si a celor umede mediteraneene, ce aduc ploi abundente de scurta durata, dar patrunde si aer uscat, infierbantat, ce provoaca vara de multe ori arsita si seceta. Iarna curentii de aer arctic provoaca adesea schimbarea brusca a vremii si scaderea temperaturii pana dincolo de limitele normale. Temperatura medie anuala are valori pozitive, temperaturi negative se inregistreaza doar in perioada de iarna, desi in ultimii ani se observa temperaturi scazute si primavara tarziu, chiar prin luna mai. Cantitatea de precipatatii pe teritoriul satului Tartaul este insuficienta, mai ales vara, aceasta cantitate cade neuniform. Se intampla ca pe o parte a satului ploua, iar pe cealalta nu cade un strop de umezeala. Satul Tartaul este asezat de-a lungul raului Larga de la nord spre sud, avand aproximativ 3 k in lungime si 1 km in latime. In sat sunt 567 gospodarii, numarand 2165 de locuitori, dintre care barbati – 1072, femei –1093.

Sursele: Andrei Tabureanu, Tartaul – Istoria satului, Editura Labirint, Chisinau, 2007;
Blogul localității Tartaul: www.tartaul.wordpress.com

Ludmila Roman, Șefa Bibliotecii Publice Tartaul, a vizitat Cărturești Carusel, o librărie spectacol din centrul istoric al Bucureștiului

Ludmila Roman, Șefa Bibliotecii Publice Tartaul, se află la București și cu puțin timp în urmă a vizitat una din cele mai frumoase librării din România. Este vorba de librăria Cărturești Carusel deschisă într-o clădire-monument istoric din Centrul vechi al Bucureştiului.

Situată pe strada Lipscani, la numărul 55, librăria numără aproximativ 10.000 de volume și se întinde pe şase niveluri, însumând 1.000 de metri pătraţi. Ludmila Roman a avut parte de o "călătorie" de neuitat în "Caruselul luminii". 

Cu un bistro la ultimul etaj, un spaţiu multimedia la subsol şi o galerie dedicată artei contemporane la primul etaj, librăria Cărturești Carusel spune o nouă poveste pe o stradă cu o vibrantă tradiţie comercială. Ludmila Roman a rămas impresionată de acest spaţiu cultural prietenos, în care pasionaţii de literatură pot găsi volume dintre cele mai diverse domenii, unde poate fi admirată arta contemporană şi chiar se poate pierde timpul printre cărţi.

Galerie foto:

Astăzi este Ziua Mondială a Educației: "Să-i prețuim pe profesori, să le îmbunătățim statutul"

Ziua mondială a educației, marcată în fiecare an la 5 octombrie, are ca temă, în 2016, "Să-i prețuim pe profesori, să le îmbunătățim statutul". Cu această ocazie, Biblioteca Publică Tartaul urează un sincer "La mulți ani" tuturor educatorilor de la Grădinița Tartaul și învățătorilor și profesorilor de la Gimnaziul "Delta" din Tartaul.

În acest an, Ziua mondială a educației se serbează pentru prima dată în cadrul unei noi agende mondiale, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (adoptată de ONU în septembrie 2015), care garantează o educație de calitate.

Ziua mondială a educației adună anual sute de mii de elevi, părinți și activiști din întreaga lume, pentru a aduce un omagiu tuturor cadrelor didactice care au fost în mod direct sau indirect afectate de o criză majoră. Se pleacă tot timpul de la premisa că rolul profesorilor și al celorlalte categorii de personal din educație este vital pentru reconstrucția socială, economică și intelectuală a fiecărei țări.

Educaţia ... foarte importantă. Esenţială pentru o societate. Ni se dă şansa să fim educaţi! Şi ar trebui să fim conştienţi cât de norocoşi suntem! Educaţia reprezintă un tot unitar, o legatură stransa - profesor şi elev. Unul fără altul nu se poate. La mulţi ani profesori, la mulţi ani elevi! La mulţi ani şi cât mai buni sistemului de învăţământ din Republica Moldova!

Biblioteca Publică Tartaul a fost reprezentată de Ludmila Roman în cadrul unor vizite de studiu în patru orașe din România

La sfârșitul lunii septembrie, Ludmila Roman, Șefa Bibliotecii Publice Tartaul a participat, alături de 10 de bibliotecari din Republica Moldova, la câteva vizite de studiu în patru orașe din România, informează blogul Bibliotecii Tartaul.

Vizitele de studiu în România s-au desfășurat în orașele Buzău, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște și Focșani în perioada 26-30 septembrie 2016.

Pe 26 septembrie, tinerii bibliotecari au avut oportunitatea de a vizita Biblioteca Județeană 'V. Voiculescu" din Buzău. Biblioteca organizează o serie de activități și proiecte comunitare, printre care "Ludoteca din grădină", cu implicarea unui număr impresionant de peste 150 de voluntari. Ajunsă deja la a șasea ediție datorită succesului pe care l-a înregistrat în comunitate anterior, proiectul crește împreună în parteneriat cu specialiștii în logopedie din Buzău, iar proiectul care spune povestea caselor din oraș este susținut de către autoritățile publice locale și nu numai. Ludmila Roman își dorește foarte mult să aplice serviciul nou "Ludoteca din grădină" de la Biblioteca Județeană “V. Voiculescu” din Buzău pentru cititorii de la Biblioteca Publică Tartaul.

Aici utilizatorii beneficiază de un fond de carte remarcarbil, precum și resurse online, CD/DVD-uri. Datorită diversității ofertei, la bibliotecă vin “picii” (3-7 ani), “voinicii” (7-14), dar și adulții. Ludmila Roman este recunoscătoare gazdelor de la Biblioteca Județeană “V. Voiculescu” din Buzău, în special doamnei Iulia Irimia pentru experiența minunată.

Pe 27 septembrie, tinerii bibliotecari din Republica Moldova și-au continuat vizita prin orașul Buzău.

Pe 28 septembrie, participanții au vizitat orașul Râmnicu Vâlcea. O nouă zi, oameni și cunoștințe noi, monumente istorice și locuri demne de vizitat. Acestea le-au fost oferite de către Județul Vâlcea în cea de-a treia zi a vizitei de studiu în România. Biblioteci mici, dar voinice, care au rezistat în timp datorită entuziasmului bibliotecarilor din comunele Pietrari și Păușești Măglași, doamnele Popescu Crina și Goran Ioana, cunoscute la nivel internațional, cu locuri de frunte la concursuri și proiecte realizate.

Tinerii bibliotecari din Moldova au trăit emoții frumoase și la Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul" Vâlcea, fiind întâmpinați de către Directorul Remus Grigorescu, Alina Nicola și Flori Ghita care le-au împărtășit din experiența lor profesională.

În ziua de 29 septembrie, la Vâlcea au fost organizate manifestări dedicate Zilelor Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul". Participantele din Moldova le-a urat un sincer "La Mulți Ani" Bibliotecii Județene "Antim Ivireanul"din Vâlcea. 

"Astăzi, am rămas încântați de festivitatea Zilelor Bibliotecii Județene, unde managerul instituției d-nul Remus Grigorescu, a împărtășit intenția de a încheia parteneriate cu bibliotecile raionale din Republica Moldova. Înfrățiți spiritual, vom continua dialogul interbibliotecar, preluând și împărtășind experiențe de succes", a declarat Ludmila Roman, Șefa Bibliotecii Publice Tartaul.

În aceiași zi, pe 29 septembrie, tinerii bibliotecari au avut ocazia să viziteze încă o instituție minunată: Biblioteca Județeană "Dinicu Golescu" din Argeș. Doamna director adjunct, Mihaela Voinicu, le-a prezentat departamentele bibliotecii unde s-a menționat despre activitatea fiecăruia în parte. Misiunea bibliotecii este aceea de a promova cunoștințele și serviciile inovatoare în folosul comunității.

În ultima zi a vizitei de studiu din România, participantele au vizitat biblioteca Județeană "Duiliu Zamfirescu" din Vrancea. Acolo au aflat de serviciile noi implementate în această bibliotecă. Printre serviciile noi aplicate se numără: Biblio Povestașii, al treilea spațiu al cetățeniei active, crearea de povestiri digitale și alte proiecte și enițiative comunitare. De asemenea au aflat despre modul în care sunt atrași și implicați voluntarii pe termen lung. Datorită contribuției bibliotecarilor, pasionate și dedicate de aici, tinerii bibliotecari au reușit să se reevalueze necesitățile de formare, precum și posibilitatea de a replica serviciile inovative în bibliotecile lor. 

Astfel, tinerii bibliotecari din Republica Moldova s-au întors acasă cu foarte multe cunoștințe și idei creative. Ludmila Roman este mândră că a participat în cadrul acestor vizite de studiu în România și se bucură de faptul că a avut oportunitatea de a învăța de la cei mai buni lideri comunitari din Buzău, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Pitești și Focșani.

Printre serviciile noi care vor fi aplicate în viitor în cadrul Bibliotecii Publice Tartaul se numără: AolescenTEN; Voluntar pentru comunitatea mea; serviciul vizionari de filme în aer liber, serviciul Story telling (un proiect prin care se spun povești), serviciul Primul click pentru siguranța pe net; serviciul de cursuri de limbi străine, serviciul Amintirile bunicilor noștri, serviciul Eu citesc, tu citești, noi citim, Biblioteca stradală, Concursul pentru dictare, serviciul Clubul de făurit povești, serviciile Ecobiblioteca, Bibliovacanța, Biblioateliere și Bibliocluburi. Ludmila Roman speră să le implimenteze pe parcursul activității sale la Biblioteca Publică Tartaul.

Galerie foto: