Ludmila Roman Şefa Bibliotecii Publice Tartaul a participat în cadrul trainingului elaborarea blogurilor

Ieri 24.11.2016, în incinta Bibliotecii Publice Raionale Cantemir, 11 bibliotecari din raioanele Leova, Cantemir și Cahul au beneficiat de o instruire în elaborarea blogurilor.


Instruirea a fost livrată de către bibliotecarii Diana Scoc și Ludmila Roman, cărora le mulțumim pentru cunoștințele împărtășite cu colegele.


Ca rezultat, fiecare dintre participanți și-a constituit propriul blog, care urmează a fi folosit în cadrul serviciului modern de bibliotecă Digitalizarea Istoriei Locale, pentru promovarea celor mai valoroase materiale/colecții/experințe istorice.


Vă mulțumim pentru că ați ales să oglindiți trecutul, prezentul și viitorul în blogurile Dvs. Mult succes!

Amintiri de pe front: Constantin Lupaşcu, veteran de război

“Necaz si chin. Am indurat foame si sete, cate zile si cate nopti nu am dormit. Atunci cand am primit vestea ca trebuie sa ne ducem la razboi am simtit o durere in suflet, dar ce trebuia sa fac? M-au luat la razboi pe cand aveam doar 18 ani. Am lasat-o pe mama singura acasa, plangandu-mi de jale. Ceilalti frati se aflau in armata romaneasca si au fost luati la razboi. Luptam cu barbatie alaturi de ceilalti ostasi pe care ii vedeam cu ochii mei cum se sting din viata. Imi era frica sa nu fiu si eu ranit si apoi sa mor, dar uite ca Dumnezeu a fost cu mine si m-a ajutat. Dupa razboi m-am casatorit si am avut zece copii (4 fete si 6 baieti) de care sunt foarte mandru. Pe tot parcursul vietii am primit multe medalii ca nici nu le mai stiu numarul, dar prima tin minte cand am primit-o, eram foarte mandru si emotionat”, – povestea veteranul Constantin Lupascu în editia speciala a publicatiei Debut (Mai 2006) din s. Tartaul.

Amintiri de pe front: Ion Răduc, veteran de război

“Aveam 18 ani. Intr-o noapte pe cand dormeam a venit in sat o masina, ne-a adunat pe mai multi tineri din sat, ne-am urcat in ea si am plecat sa luptam pe front. Acolo am indurat foame, sete si frig. Dormeam pe apucate, ne aflam sub cerul deschis in ploaie si ninsoare. Din cauza ca ingheta mantaua nu puteam sa ne asezam. In timpul unei lupte mai multi soldati au fost raniti si apoi dusi la spital. Pe front am plecat impreuna cu fratele meu, dar m-am intors acasa doar eu. Alt frate murise acasa de foame. Ma bucur ca am ajuns la varsta de 85 ani”, – spunea veteranul de razboi Ion Raduc in editia speciala a publicatiei Debut (Mai 2006) din s. Tartaul.

Amintiri despre război: Cum a supravieţuit Andrei Tabureanu în timpul războiului

“Eram 4 frati, dintre care eram cel mai mic, aveam o varsta frageda, cand fratii mei au fost luati la razboi. A fost o perioada foarte grea deoarece am ramas singur acasa cu doi parinti batrani care trebuiau ajutati si incurajati. Imi petreceam zilele lucrand pe camp de dimineata pana seara pentru a-mi putea intretine familia. Aflasem ca lupta se petrecea la 6 km de la Prut, in satul Iurceni, ma gandeam tot timpul la satul meu de bastina si la oamenii de acolo. Anii aceea au fost cei mai grei din viata mea. Dar cred ca toti care au fost pe front sau au avut rude plecate sa lupte acolo nu vor uita aceste momente niciodata”, – spunea Andrei Tabureanu in editia speciala a publicatiei Debut (Mai 2006) din s. Tartaul.

Amintiri de pe front: Gheorghe Mocanu, veteran de război

“Strabunicul nostru, Gheorghe Mocanu, cum il numeste satul, s-a nascut in anul 1907, Ee in viata si are inca o minte lucida, isi aminteste cu exactitate toata viata lui.  Bunelul ne-a povestit ca au fost in familie 2 frati si 5 surori. A ramas orfan de mama la varsta de 9 ani. Deoarce tatal era bolnav a fost nevoit sa abandoneze scoala si sa munceasca in camp sa-l ajuta pe tatal sau la prelucrarea pamantului. Boala tatalui se agrava si la varsta de 14 ani ramane orfan de ambii parinti. Acum toata greutatea familiei ramase pe umerii lui deoarce surorile fiind mai mari erau casatorite, fiecare era cu gospodaria ei, iar acasa a ramas numai el cu fratele Ilie in varsta de 12 ani. Bunelul a hotarat ca fratele lui mai mic Ilie trebuie sa invete si l-a dat la scoala internat “pentru ca macar unul dintre noi sa stie carte”. La varsta de 18 ani se casatoreste cu Maria Zaharia, o fata vecina cu el care avea si ea numai 17 ani. Li s-au nascut 3 copii, aveau si o casuta, iar incetul cu incetul se puneau pe picioarele lor daca n-ar fi fost razboiul… . Avea 34 ani cand s-a inceput razboiul si a fost mobilizat imediat. Au fost aruncati pe linia intai sa tina piept dusmanului. In anul 1942 au fost luati mai multi moldoveni prizonieri la nemti. Cateva luni s-au aflat in lagarul nazist de concentrare Feodosia. Chinurile indurate acolo le-au ajuns pentru toata viata: batai, foame, frig… . Au fost eliberati toti moldovenii de un ofiter roman care din intamplare a dat peste ei. Cand rusii au inceput inaintarea a mers cu armata ruseasca, eliberand teritoriul cotropit pana in tarile baltice, acolo l-a prins Marea Victorie. In fiecare an, la 9 mai isi punea medaliile in piept si iesea mandru, se ducea la Sarbatoare – Marea Victoriei, se ducea sa fie impreuna cu ceilalti veterani de razboi”,  – povesteau stranepoatele lui Gheorghe Mocanu, Catalina si Alexandrina, in paginile editiei speciale a revistei Debut din Tartaul (mai 2006)

Amintiri de razboi: Ştefan Petreanu, veteran de război

Cel de­-al doilea Razboi Mondial l-­a tinut departe de casa  pe tartauleanul Stefan Petreanu. A fost inrolat la razboi in anul 1939, imediat dupa ce a inceput cel de-al doilea razboi mondial. Si-a lasat acasa sotia si copii si a plecat pe campul de lupta alaturi de alti tartauleni. Pe front a indurat frigul, ploaia, foamea… . Razboiul ia lasat o urma adanca. A venit acasa ranit la picior si a ramas invalid de gradul II. A fost decorat cu ordine si medalii de razboi pentru faptele de arme savarsite pe campul de lupta, dar nu a uitat niciodata razboiul pentru ca amintirile l-au urmarit toata viata. Dupa razboi, Stefan Petreanu impreuna cu sotia sa Cristina au crescut sase copii (5 fete si un baiat).

Zeci de tartauleni au luptat in al II-lea Razboi Mondial

“Dupa 22 iunie 1941 in armata romana (inaintand spre Rasarit) si apoi in cea rusa (inaintand spre Apus) din satul Tartaul au fost mobilizati 127 de barbati tineri. Din acestia 53 s-au pierdut in razboi, iar 74 s-au intors la bastina, multi dintre ei invalizi pe viata: Lazar Ghioc si Petrea Covalschi – fara o mana, Nicolae Sarateanu si Ion Mocanu – fara un ochi, Vanea Popescu – ranit in spata mainii, Grigore Romaniuc – fara un picior, Toader Mocanu – beteag de un ochi, Florea Podgoret – contuzionat.

Tartaulul cunoaste ororile razboiului la direct. Imediat dupa inceperea razboiului, patru saptamani la rand, in sat a fost gazduit un numar mare de familii refugiate din satele Tiganca, Epureni si Cania, acolo se dadeau lupte crancene. La finele celor patru saptamani, luptele au ajuns la marginea satului Tartaul. Satul s-a umplut de armata ruseasca. Toate ograzile oamenilor au fost ocupate de vehicule, carute, munitii. In casa Maritei Costache s-a instalat un spital militar, unde ranitii erau bandajati in graba si apoi transportati in satele Baimaclia si Cociulia.  Bombardamentele si tirurile de artilerie ale armatei romano-germane au impus in cele din urma armata rusa sa se retraga. Dar a ramas in urma un sat devastat, cu multe pierderi, inclusiv vieti omenesti.”

Sursa: Cartea “Istoria satului Tartaul” de A. Tabureanu, Editura Labirint, 2007.

Cine au fost primarii satului Tartaul pana in prezent

Satul Tartaul a avut in istoria sa 16 primari. Dintre acestia, cateva persoane au detinut mai mult de doua mandate. Printre cei care au avut cel mai lung termen sunt: Pavel Creimer – 15 ani, Andrei Tabureanu – 10 ani, Pintilie Petrea – 8 ani,  Vasile Lupasco – 8 ani si Ion Baban  – 6 ani.

Autoritatile publice locale activeaza independent la momentul actual; distribuie mijloacele de care dispun prin deciziile consiliului, rezolva probleme curente ale satului in mod democratic si respectand cu strictete legea R. Moldova. Una dintre functiile Primariei este si eliberarea diverselor certificate si acte, inclusiv inregistrarea casatoriilor.

Mai jos vedeti lista primarilor pe care i-a avut satul Tartaul in perioada anilor 1940 – 2015:

I.P. Gimnaziul “Delta” din Tartaul: Directorii de şcoală de ieri şi de astăzi

Vocatia de dascal este una de exceptie, iar cea de director de scoala este cu atat mai impresionanta. Atatea generatii  de directori de scoala s-au perindat de-a lungul timpului in satul Tartaul si tot atatea generatii de oameni destepti au plecat in lume de pe bancile scolii.

S-au schimbat unele metode de invatare de la unul la altul, s-a diversificat baza de carti, manuale, caiete, diverse materiale, s-au imbunatatit conditiile de scolarizare mai mult sau mai putin, iar in final s-au schimbat trasaturi de caracter, s-au daruit cunostinte, sentimente si dragoste pentru carte.

Fiecare director de scoala a avut drumul lui, a iesit in evidenta prin reforme mai mult sau mai putin, a cladit un invatamant de calitate si au daruit incredere a sute de generatii care au devenit oameni impliniti in aceasta lume.

De-a lungul timpului, scoala din Tartaul a avut in istoria sa 15 directori. Dintre acestia, cateva persoane au detinut mai mult de doua mandate. Printre cei care au avut cel mai lung termen sunt: Olga Cioranica – 15 ani, Andrei Tabureanu – 13 ani si Petru Ghioc – 7 ani.

In perioada anilor 1944 – 2015, din cei 15 directori de scoala, 11 au fost barbati si 4 femei. In infograficul de mai jos va invit sa-i cunoasteti.

Plugul Cel Mare Tartaul

Festivalul Etnofolcloric "Parfum de Salcâm" s. Tartaul , r. Cantemir

DINASTIA POPESCU DIN TARTAUL

Tartaul - satule meleag de dor

Tartaul de la înălțime! Cum este văzut satul de sus (video)

Tartaul de la înălțime!