“Strabunicul nostru, Gheorghe Mocanu, cum il numeste satul, s-a nascut in anul 1907, Ee in viata si are inca o minte lucida, isi aminteste cu exactitate toata viata lui. Bunelul ne-a povestit ca au fost in familie 2 frati si 5 surori. A ramas orfan de mama la varsta de 9 ani. Deoarce tatal era bolnav a fost nevoit sa abandoneze scoala si sa munceasca in camp sa-l ajuta pe tatal sau la prelucrarea pamantului. Boala tatalui se agrava si la varsta de 14 ani ramane orfan de ambii parinti. Acum toata greutatea familiei ramase pe umerii lui deoarce surorile fiind mai mari erau casatorite, fiecare era cu gospodaria ei, iar acasa a ramas numai el cu fratele Ilie in varsta de 12 ani. Bunelul a hotarat ca fratele lui mai mic Ilie trebuie sa invete si l-a dat la scoala internat “pentru ca macar unul dintre noi sa stie carte”. La varsta de 18 ani se casatoreste cu Maria Zaharia, o fata vecina cu el care avea si ea numai 17 ani. Li s-au nascut 3 copii, aveau si o casuta, iar incetul cu incetul se puneau pe picioarele lor daca n-ar fi fost razboiul… . Avea 34 ani cand s-a inceput razboiul si a fost mobilizat imediat. Au fost aruncati pe linia intai sa tina piept dusmanului. In anul 1942 au fost luati mai multi moldoveni prizonieri la nemti. Cateva luni s-au aflat in lagarul nazist de concentrare Feodosia. Chinurile indurate acolo le-au ajuns pentru toata viata: batai, foame, frig… . Au fost eliberati toti moldovenii de un ofiter roman care din intamplare a dat peste ei. Cand rusii au inceput inaintarea a mers cu armata ruseasca, eliberand teritoriul cotropit pana in tarile baltice, acolo l-a prins Marea Victorie. In fiecare an, la 9 mai isi punea medaliile in piept si iesea mandru, se ducea la Sarbatoare – Marea Victoriei, se ducea sa fie impreuna cu ceilalti veterani de razboi”, – povesteau stranepoatele lui Gheorghe Mocanu, Catalina si Alexandrina, in paginile editiei speciale a revistei Debut din Tartaul (mai 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu