“Dupa 22 iunie 1941 in armata romana (inaintand spre Rasarit) si apoi in cea rusa (inaintand spre Apus) din satul Tartaul au fost mobilizati 127 de barbati tineri. Din acestia 53 s-au pierdut in razboi, iar 74 s-au intors la bastina, multi dintre ei invalizi pe viata: Lazar Ghioc si Petrea Covalschi – fara o mana, Nicolae Sarateanu si Ion Mocanu – fara un ochi, Vanea Popescu – ranit in spata mainii, Grigore Romaniuc – fara un picior, Toader Mocanu – beteag de un ochi, Florea Podgoret – contuzionat.
Tartaulul cunoaste ororile razboiului la direct. Imediat dupa inceperea razboiului, patru saptamani la rand, in sat a fost gazduit un numar mare de familii refugiate din satele Tiganca, Epureni si Cania, acolo se dadeau lupte crancene. La finele celor patru saptamani, luptele au ajuns la marginea satului Tartaul. Satul s-a umplut de armata ruseasca. Toate ograzile oamenilor au fost ocupate de vehicule, carute, munitii. In casa Maritei Costache s-a instalat un spital militar, unde ranitii erau bandajati in graba si apoi transportati in satele Baimaclia si Cociulia. Bombardamentele si tirurile de artilerie ale armatei romano-germane au impus in cele din urma armata rusa sa se retraga. Dar a ramas in urma un sat devastat, cu multe pierderi, inclusiv vieti omenesti.”
Sursa: Cartea “Istoria satului Tartaul” de A. Tabureanu, Editura Labirint, 2007.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu